Amoniacul
Dintre toti parametrii de calitate ai apei amoniacul este cel mai important dupa oxigen mai ales in sistemele recirculante.Amoniacul cauzeaza stres si afecteaza branhiile si alte tesuturi chiar in cantitati mici. Pestii expusi chiar si la valori mici ale amoniacului sunt mai sensibili la infectiile bacteriene si au o crestere mai greoaie.
Amoniacul prezent in apa in cantitati mari duce la pierderi semnificative ale pestilor. Amoniacul se acumuleaza usor in sistemele acvatice deoarece este un produs secundar natural al metabolismului pestilor.
Toate animalele elimina desuri in procesul de metabolizare a alimentelor in energie, nutrienti si proteine pe care le folosesc pentru supravietuire si crestere. La pesti principalul deseu metabolic este amoniacul. In acvacultura principalul scop este sa detectam amoniacul inainte de a provoca daune. Amoniacul este excretat in principal prin branhii iar o mica cantitate prin urina. Cu cat pestii primesc mai multa mancare cu atat elimina mai mult amoniac. Singura cale de a detecta prezenta amoniacului in apa sunt testele in principal cele ce folosesc reactivi lichizi. In apa amoniacul este sub doua forme NH3 SI NH4 care impreuna se numesc TAN (Total ammonia nitrogen). NH4 este mai putin toxic decat NH3.
Prezenta amoniacului in apa este un semn de dezechilibru al functiei de filtrare a apei. Imediat cum este constat amoniacul in apa trebuie sa oprim hranirea pestilor si trebuie facute schimburi de apa pana valoare amoniacului scade. Cantitatea zilnica de amoniac produsa zilnic de un crap koi variaza in functie de dimensiunea pestelui, de calitatea si cantitea de hrana administrata, de continutul proteic al hraneisi de temp apei. Cantitatea medie de amoniac eliminata zilnic de un peste de 1 kg este aprox de 250mg.
La niveluri scăzute (<0,1 mg / litru NH 3 ), acționează puternic iritant, în special la branhii.Expunerea prelungită la niveluri sub-letale poate duce la hiperplazia branhiilor si a pielii.Hiperplazia branhiilor duce la ingrosarea lamelelor branhiilor, restricționând curgerea apei prin lamelele branhiilor. Acest lucru poate duce la probleme respiratorii și la stres, precum și la crearea condițiilor pentru proliferarea bacteriilor oportuniste și a paraziților. Nivelurile crescute sunt un precursor obișnuit al bolii bacteriene.
La niveluri mai ridicate (> 0,1 mg / l NH 3 ), expunerile relativ scurte pot duce la deteriorarea pielii, a ochilor și a branhiilor.
Nivelurile ridicate de amoniac sunt in general la bazinele nou infintate unde este exista filtrare biologica sau este la inceput.
Ciclul azotului
Procesul biologic prin care se elimina amoniacul in altceva se numeste Ciclul azotului in atmosfera. Amoniacul provenit de la pesti este convertit in compusi denumiti Nitriti NO2 de catre bacterii ca de ex Nitrosopira si Nitrosomonas. Alte grupuri de bacterii transforma Nitrii in Nitrati NO3.
In lacuri procesul are loc la nivelul straturilor de pamant care intra in contact cu apa, plante si alte structuri . In sistemele acvatice recirculante este obligatoriu sa avem filtre biologice unde acest proces trebuie sa aibe loc. Unui filtru biologic ii trebuie intre 6 si opt saptamani sa se maturizeze si sa formeze bacterii pentru acest proces.
Un alt lucru important ca sa aibe loc acest ciclu este prezenta oxigenului in filtru si al alcalinitatii apei.Daca alcalinitatea apei este de sub 20mg/l atunci iarasi acest proces nu are loc. Deasemenea daca procesul nu are destul oxigen, sistemul cade si in apa ramane amoniacul si nitritii deosebit de daunatori.Este important de stiut ca daca nivelul de nitriti din apa este de peste 0.10mg/l atunci ei sunt foarte toxici pentru pesti iar la concentratii peste 0.2 mg/l este letal . Efectul nitritilor asupra crapilor koi poate fi contracarat adaugand sare in apa ( 3kg la 1000 litri de apa).
Pe termen lung este obligatoriu sa avem o filtrare corespunzatoarebiologica foarte buna.Deasemenea este nevoie de o oxigenare a apei, o rationalizare eficienta a hranirii si evitarea pe cat posibil a suprapopularii bazinelor.
In iazuri si bazine piscicole nivelul amoniacului trebuie sa fie zero. Prezenta amoniacului arata ca sistemul nu este in echilibru.
Managementul amoniacului in iazuri si bazine piscicole.
Imediat cum detectam prezenta amoniacului in apa trebuie sa oprim hranirea pestilor.Suprahranirea pestilor este un facor major in cresterea concentartiei de amoniac in bazinele piscicole. In iazurile ormanetale putem schima intre 25 si 50% din apa.
Nivelurile scazute de oxigen in apa limiteaza bacteriile sa-si exercite functia de nitricare adica sa transforme amoniacul in nitriti. In iazurile mari se pot intoduce ingrasaminte (fosfati) ca sa stimuleze cresterea fitoplanctonului in incercarea de a cobori nivelul amoniacului dar la nivele foarte mari ale amoniacului nu este de ajuns. Este important de a nu introduce fertilizanti pe baza de azot.
Pe termen scurt schimburile de apa sunt cele mai indicate , iar pe termen lung construirea unui biofiltru este esentiala.
