Ciclul azotului in atmosfera
Trecerea amoniacului in nitriti si din nitriti in nitrati poarta numele de Ciclul azotului in atmosfera.
În prezenţa oxigenului din apă amoniacul este transformat de către bacterii (nitrosomonas) în nitriţi (NO2-). Aceştia sunt toxici la valori mai mari de 0,3 mg/l.
Nitriţii, în prezenţa oxigenului sunt transformaţi la rândul lor de alte bacterii (nitrobacter) în Nitraţi (NO3-). Nitraţii sunt mai puţin toxici pentru vieţuitoarele din mediul acvatic iar pentru plante constituie chiar un nutrient strict necesar. Nitraţii sunt veriga finala a acestor transformări ale azotului, ei acumulandu-se în timp. Toate elementele care participă la acest ciclu (oxigen, bacterii, pH, temperatură, plante, materii organice primare din care provine amoniacul, etc.) trebuie păstrate într‑un echilibru.
La începutul procesului, într-un iaz nou, numărul de bacterii este mic. Înmulţirea acestora se face lent, pe măsură ce cantitatea de amoniac şi respectiv nitriţi din apă creşte. La început se dezvoltă bacteriile care descompun amoniacul în nitriţi şi după ce concentraţia de nitriţi depăşeşte o anumită valoare încep să se înmulţească bacteriile care transformă nitriţii în nitraţi.
Pe parcursul acestui proces, deoarece numărul de bacterii este mic, concentraţiile de amoniac şi nitriţi depăşesc de multe ori valorile maxime ceea ce duce la multe dezastre.
“Sindromul iazului nou sau New Pond Sindrom” s-ar traduce prin faptul că începătorii populează iazul imediat ce l-au umplut cu apă. Din cauza nivelurilor mari de amoniac şi nitriţi de la începutul ciclului azotului apar dezastre (mor peşti). Prima tentaţie a începătorului este să schimbe imediat o mare cantitate de apa (de cele mai multe ori toată apa), să spele foarte des filtrele şi/sau să introducă medicamente în iaz… Toate acestea duc la distrugerea coloniilor de bacterii care d-abia începuseră să se formeze şi… totul se reia de la capăt…